Anul 4 la Medicină în poze

Pe 7 iulie am avut ultimul examen la gastroenterologie și acestea fiind spuse, anul 4 la UMF ,,Carol Davila” este finalizat! Pentru mine, acesta a fost cel mai ușor an din această facultate până acum, dar nu m-a privat de dificultăți și provocări atât intelectuale cât și de natură emoțională.

Te voi invita într-o călătorie prin acest an, în care voi povesti momentele semnificative, o dată ce ne uităm și pe pozele făcute. Nu am inclus toate stagiile făcute, excluzându-le pe cele la care s-a făcut doar predat, fără văzut de pacienți.

1. Cardiologie

Acesta a fost cel mai greu examen pentru că am avut multe probe: grilă la curs și la lucrarea practică (LP), anamneza unui pacient, examen clinic cu o manevră de cardiologie extrasă aleator și 4 subiecte orale cu profesorul mare, șeful catedrei. Am făcut la spitalul Colentina.

Angiografie

Ca stagiu, am văzut de la resuscitări, patologii de valve, angiografii cu plasări de stenturi, până la bolnavi cronici și pacienți cu cancer. Ca desfășurare, făceam anamneza și examenul clinic unui pacient, după care discutam cu doamna doctor îndrumătoare despre cazul acestuia.

2. Pneumologie și boli profesionale

Ce îmi răsare prima dată în minte când mă gândesc la pneumologie este: înghesuială!

Secția pe care mergeam noi era ticsită cu bolnavi, fiind cam 8 în salon și mă simțeam mereu împinsă și dată la o parte de câte un doctor pe hol. Aici oamenii lucrau ca furnicile, doctorii cu vizitele la pacienți, asistentele cu tratamente de făcut, infirmierele cu mâncare de dat și noi acolo să învățăm. Stagiul a fost la spitalul Fundeni, căruia i s-a dus faima că este foarte departe, eu făcând cam o oră-o oră jumătate până acolo.

Am avut cazuri de medicină internă, cu patologii ce îmbinau toate sistemele, nu numai respiratorul.

Eu acum în anii clinici învăț cum să scot informațiile stocate în cutiuțe în capul meu și să le combin pentru a vedea pacientul ca un tot unitar.

Câteodată e dificil să scoți ce ai în cap atât de aranjat, învățate fiecare la o materie și să le aplici pe un om real din fața ta. Dar cu ajutorul doctorilor îndrumători, învățăm încet și asta!

Analizând radiografii pulmonare

La boli profesionale, a fost u stagiu mai mic, cu notă și examen separat, dar a făcut parte din nota finală de la pneumologie. Am făcut TBC la spitalul de pneumotfiziologie ,,Marius Nasta”, unde au fost atât cursurile cât și LP-urile predate, fără să vedem pacienți pe secție.

3. Digestiv

Ultimul stagiu din acest an mi-a întins motivația la maxim, mai ales un examen dat în iulie, în plină vara, când lumea pleacă prin țări străine în vacanțe. S-a desfășurat la spitalul Floreasca, fiind cu cazuri foarte variate, aflându-se pe secție pacienți foarte îngălbeniți de la icter, pacienți cu cancer, ciroză, comă alcoolică, pancreatită, boală de reflux gastro-esofagian, etc. Grupa noastră mergea la un pacient, îi puneam întrebările clasice de anamneză, îl inspectam un pic, după care vorbeam cu doamna doctor despre cazul respectiv.

Ce mi-a plăcut cel mai mult la acest stagiu a fost că nimeni nu trăgea de noi să venim la stagiu. Atunci când nu se ține cont de prezență și profesorii nu ,,țin cu dinții” să vadă studenți la spital, mă simt cel mai liberă și încurajată să vin, știind că este o alegere facultatea, și nu o obligațiune. Desigur, dacă vrei să faci parte dintr-un grup, e nevoie să te conformezi regulilor de acolo din respect pentru sistemul pe care l-ai ales și organizarea sa.

În plus, spitalul este foarte frumos: au o mini biserică în interiorul spitalului, mozaicuri pe pereți reprezentând motive din anatomie și infrastructură modernă.

4. Chirurgie generală

Și acest stagiu a fost superb! Am făcut la spitalul Fundeni, unde am avut un doctor îndrumător foarte plăcut, de la LP neputând să ieși fără să fi râs la glumele lui. Operații pe colon, intestin subțire, extirpat tumori, operații laparoscopice și CT-uri analizate au fost o parte din lucrurile văzute acolo! Câteodată mai sunt ocazii în facultate când o să simți să stai mai mult, peste program, la ceva care îți place: asta a fost unul dintre stagiile la care am făcut asta!

5. Chirurgie pediatrică

În prima zi când am ajuns la Marie Curie, doamna doctor ne-a făcut turul secției. Am ajuns la un moment dat la o zonă unde erau mici cuiburi pentru câte un copil. Fiecare bebe își avea propriul mic salon, unde stătea protejat în coconul său cu pereți transparenți, conectat la fire de care viața sa depindea. Din când în când, câte o asistentă intra să îi administreze pe tuburi un alt medicament. Acolo stăteau copiii născuți prematur și cu diverse afecțiuni.

Inima mea se cutremura câte un pic la văzul micilor ființe: pieptul lor se mișca foarte încet în sus și în jos, pielea lor roz-roșie era străpunsă de branule și ace, iar ochii lor mici erau închiși, visând la tărâmuri îndepărtate.

Copil anesteziat înainte de operație

Tot acolo am cunoscut și o mama care stătea zi și noapte pe jumătate de pat, timp de luni de zile, lângă puiul ei mic care se născuse bolnav. Sărbătorile și le-a petrecut în spital, era departe de casă și de familie și se aveau doar ei doi. Printre lacrimi și cu mâna strângând-o pe a mea, îmi spune cum spera ca copilașul ei să nu moară.

Ca student la medicină care își scoate capul din cărți și experimentează viața, te atinge să vezi că dincolo de câte înveți tu, ai de a face cu oameni reali, cu probleme serioase, cu vieți întregi, cu suflet și cu trăiri. Nicio carte nu te pregătește pentru asta.

6. Oncologie

În acest stagiu, la LP-uri întâlneam câte un pacient cu un anumit tip de cancer și vorbeam cu el, după care discutam cu doctorul. Am făcut la Fundeni, un spital cam deprimant, mai ales pentru această boală. Cazurile erau triste, oamenii erau supuși la multe tratamente timp foarte îndelungat, unii fiind țintuiți de pat.

Să vezi un om cu cancer în faza terminală este o imagine pe care nu o vei mai uita: ei sunt subțiri, capul le este fără par, stau chirciți în pat, privirea le e rece, sticloasă, nu mai au energie nici pentru ridicat în șezut. Au un caracter aproape animalic în purtare și privire, umanul scurgându-se din ei pe măsură ce mor. În jurul acestor oameni, poți ,,mirosi” moartea, o poți simți în aer, iar mirosul ei îți rămâne ceva timp lipit de tine.

Pe holurile spitalului Fundeni

Eu am învățat cum să îmi protejez spațiul personal, folosind pietre, uleiuri, trick-uri mentale și exerciții energetice învățate de la practicieni experimentați. Acestea nu sunt o garanție că eu nu voi mai simți nimic, ci îmi reamintesc de permanenta putere pe care o am de a alege către ce îmi ofer atenția și energia.

7. Radiologie

Aici am făcut la spitalul Militar, un loc unde eu revin cu drag, unde există ordine, disciplină și medicină de calitate. Oamenii sunt de calitate, cât și acturile medicale. La LP-uri studiam radiografii și CT-uri, punând diagnostice prezumtive și descriind leziunile. Cursul se desfășura într-un amifeatru unde se merită de mers odată!

8. Opțional: viziologia vârstnicului

Am menționat și această materie aici, pentru a aduce în vedere faptul că în fiecare an ne alegem un opțional, unde se dă examen separat, care are și el credite. Vei fi repartizat la un opțional în funcție de ordinea opțiunilor tale, cât și de media din anul antecedent. Am participat la prezentări la facultate și am dat examen grilă.

În final, sunt recunoscătoare pentru acest an plin de lecții și experiențe și urmează să mă bucur de vacanță, revenind cu articol despre practica de vara!

Carina

Apasă pentru Instagram