Prevenția cancerului de sân în sate

Intră timidă și cu obrajii roșii în cabinetul improvizat într-o școală. Cu geanta în ambele mâini între noi și ea, pășește atentă printre bănci, ca o leoaică ce își verifică teritoriul înainte să se avânte într-un loc nou.

Îi zâmbesc, întâlnindu-i ochii blânzi și albaștri precum o mare într-o zi senină.

-Bună ziua, luați un loc, vă rog, o invit eu.

-Bună ziua, îmi zâmbește, simțind cum legătura dintre ochi mai disipă din valurile tensiunii.

Femeile stau acolo sperând să nu primească o veste rea, care să le întoarcă viața la 180 de grade. Femeile stau în fața mea cu sufletul la gură, urmărindu-mi hulpav fiecare mișcare, cuvânt și expresie, încercând să deducă din acestea o veste, semne cum că totul e bine, iar sânii lor sunt sănătoși.

O femeie când se așeza pe scaun nu era doar ea acolo. Odată cu ea, în spate avea o familie întreagă, copii (unele chiar venind cu ei la control), un serviciu, o muncă pe acest Pământ, o întreagă viață. O întreagă viață care credea că poate fi spulberată la aflarea existenței unui nodul în sânul său. Desigur, lucrurile sunt mai complexe decât atât și nu întotdeauna o altă structură în sânul unei doamne înseamnă că ea e bolnavă.

Încep interviul cu doamna din fața mea, văzând cum se deschide ca o ceapă, trecând de la întrebări precum ,,Câți copii aveți?” până la ,,Ați avut cancer?”. Am văzut în fața mea femei deschizându-se despre lucruri precum depresia, moartea persoanelor dragi, decesul copiilor, experiența unui cancer de sân, sarcinile la vârste mai fragede și traumatisme. Am vorbit cu ele despre dansul hormonilor în corpul nostru, despre dureri și ce înseamnă să fii femeie.

Apoi, cu acordul dumneaei, și-a dat jos tricoul și sutienul și s-a deschis în fața noastră. Mi-am amintit de ce mă fac medic: pentru că vreau să trec de barierele impuse, să întru în intimitatea măiestrei mășinării pe care o avem, conectându-mă cu sufletul și mintea acestei vietăți ce suntem!

-Mă scuzați, să știți că e cald afară și am transpirat… spune cu obrajii îmbujorați și privirea plecândă.

Zâmbesc cald și o asigur că toată lumea transpiră, e ceva normal. După care, îmi pun mănușile și îi arăt cum se face un examen al sânilor, încât să îl poată face și dumneaei acasă. O mână pe sub sân, una deasupra, care se mișcă cu mișcări blânde, ca într-un dans de vals pe pielea albă. Îi explic în timp ce fac, ea uitându-se atentă la mine.

Atât de aproape de ea, îi pot auzi aerul cum intră și iese ușor din plămâni, îi pot vedea defileele parcă săpate de ploaie pe relieful chipului ei, îi pot vedea venele precum un buchet de violete pe pieptul său, îi pot vedea pielea sărutată de soarele de la sat.

,,Mă înclin” în sinea mea în fața corpului uman și a ființei ce mi-a permis să ajung la ea, după care îmi îndrept mâinile către axile.

-E nevoie să va palpati și la subraț, tot cu mișcări circulare, așa! E important să atingeți toți pereții axilei: și către trunchi, către braț și în vârful axilei.

Aprobă ușor din cap, în timp ce stă în poziția de examinare, cu brațele în șolduri.

Mă mut și la celălalt sân, asigurând-o că este în regulă primul. O simt cum se relaxează din ce în ce mai mult.

Am văzut sâni mari, sâni mici, sâni inegali, cu păr, fără păr, mai colorați sau mai albi, mai lăsați sau mai fermi. Aceia au hrănit copii, iar alții o să hrănească copiii care vin. Cu ajutorul lor, noi toți suntem azi aici. Noi ne-am dezvoltat și am crescut pentru că o mamă ne-a dat să bem lapte de la sânul ei. Cu toate varietățile văzute și simțite, am înțeles că sânii mei sunt perfect normali! Toate femeile ne asemănăm în acest dar de procreere și de susținere a vieții.

Mă apropii către finalul examenului, spunându-i:

-Acum vă rog să îmi demonstrați dumneavoastră cum o să vă examinați sânii acasă.

O încurajez să își atingă sânii, să se uite la ei. Îi iau mâinile, i le poziționez și i le mișc în așa fel încât și ea să știe de acum să facă prevenție pentru sânii ei. Îmi arată cum face singură, după care îi spun că totul e în regulă și o îndrum să meargă și alături, la ecografie.

Se îmbracă, mulțumindu-ne cu o ușurare în glas și în atitudine. Îi zâmbesc și merg cu ea la ecografie.

Pe hol, care mai de care femei stau și așteaptă să intre într-unul din cele 3 cabinete. Unele vorbesc, dând impresia că se cunosc între ele, altele pare că abia au venit de la treaba prin curte, iar altele sunt nerăbdătoare să se întoarcă la musafirii de sâmbătă. Unele sunt cu copiii după ele, iar altele stau emoționate fără să poată vorbi sau socializa libere. Unele sunt tinere, altele mai în vârstă.

La ecograf, îi spun doamnei să își dea jos tricoul și sutienul și să se întindă cu fața către domnul doctor și picioarele opus. Domnul doctor aplică gel pe sân și începe să își miște instrumentul de vizionat pe suprafața pieptului.

Mă uit la ecran, văzând straturile sânului. Aici se poate vedea exact ce este dincolo de aparența tegumentului pe care mereu îl vedem. Aici stau și mă uit mirată la grăsimea de sub piele, la glandele sânului ca un labirint alb de canale, care converg toate către mamelon; admir vasele și ganglionii limfatici de la axilă, mușchiul pectoral între care stau protejate coastele. Aici se pot vedea chisturi și tumori maligne sau benigne. Mă minunez la câte se ascund sub coaja noastră aparentă, scurgându-mi-se ochii peste structurile care funcționează în noi.

Îi scriu fișa pacientei, se șterge cu un șervețel, se îmbracă și, după ce ne mulțumește, părăsește cabinetul. Rămân acolo contemplând experiența unui pacient pe care l-am văzut cap-coadă: de la anamneză, la examen clinic și imagistic.

Femeia. Ce ființă sublimă și de neînlocuit! Dincolo de toate jocurile sociale pe care noi le jucăm, femeia este un simbol de blândețe, creație și cooperare. Corpul ei întrupează aceste daruri de la natură: sistemul ei genital primește semințele pentru procreere, după care își îngrijește cu suavitate copilul în coconul numit uter; sânii ei sunt suport și, din esența pură a mamei, ea creează laptele dătător de viață.

De aceea, este important că noi femeile să avem grijă de noi. Suntem leagănul vieții, suntem purtătoarele de cod genetic pentru copiii lumii, suntem protagoniste în viețile noastre pe care le-am creat cu sudoare, sânge și lacrimi. Am venit aici dintr-o femeie. Am fost îngrijiți de o femeie. Am fost hrăniți de o femeie.

Ai grijă de tine controlându-te regulat pentru sănătatea ta. Ai grijă de tine și de darurile tale, mergând la ecografie și mamografie pentru sânii tăi! Adu recunoștință femeii care te-a născut, celor care te-au crescut și celor la care ții, îndrumându-le cu drag către controale la sân, pentru detecția din timp a oricărui cancer.

Te iubesc, femeie!

Carina