File de jurnal

Jurnal

14 iunie 2019

40 zile pana la admitere la facultatea de medicina

Ce suntem noi, de fapt? Ce sunt eu? Ce esti tu? Vei spune ca esti Homo Sapiens Sapiens, un mamifer care merge pe doua picioare, care domina lumea fiindca reuseste creierul asta nostru al nostru sa faca mai multe sinapse decat alte specii, vei spune ca esti o fiinta alcatuita din emotie, din gandire, din profunzime, care are un sens, care stie ca are un destin.

Azi am disecat un cap de miel. Pentru ca mi se pare smecher. Ai vazut vreodata un cap de miel taiat de la vertebra cervicala C2, in farfurie, cu ochii sticlosi, plin de sange, cu cornitele abia rasarindu-i? Eu i-am simtit doar gustul in farfurie. Nu incerc sa te conving sa devii vegan, ci sa te conving sa vezi moartea. Si nu negativitatea ei, ci simplul fapt ca exista moarte.

Un flash mi-a trecut prin fata ochilor cu mielul zburdand pe iarba, dar am alungat o repede ca de, vreau sa devin medic chirurg si trebuie sa fiu tare. Am inceput sa tai in carne, in muschi, sa tai cu bisturiul in tendoane, in nervi, in glande, in vase de sange, am inceput sa manuiesc capul ala de parca era un simplu obiect, ceea ce si este. voiam sa ajung la creier si la maduva. Si am si ajuns. Intentionez sa le scot intacte din capul ala ca sa le studiez.

Oamenii de stiinta tind sa creada ca asta e pentru scopuri mai mari, ca sa invatam si ca medicina sa se dezvolte, dar pe mine m a lovit.

In cada, seara, mi-am atins ochiul si mi-a revenit in mana senzatia ochiului de miel scos din orbita. Ochii nostri au cam aceeasi marime cu cei de oaie. Si stiam ca la fel si ochiul meu poate sta intr o mana.

M-am uitat la carnea piciorului meu si am vazut in fata ochilor cum lama bisturiului trecea nemiloasa prin muschii animalului.

Ce suntem de fapt noi? Carne? Suntem doar o combinatie fericita de anumiti mediatori chimici, de anumiti hormoni, de anumite firisoare fine de nervi? Sunt nimic fara creierul asta, fara gelatina asta.

Ma uitam la creierul mielului si nu mi venea sa cred ca toata puterea noastra fizica si psihica sta in masa aia care aproape ca curgea. Te loveste pur si simplu sa vezi cortexul motor, cel senzitiv, in cei cativa centrimeti de substanta ca racitura.

Dar cum ramane cu destinul? Cum ramane cu spiritualitatea noastra, cu inspiratia? Personalitatea e si ea influentata de mediatori chimici. Ai unul in proportie mai mica sau un pic mai mare, s a dus toata personalitatea ta. Toti neurocercetatorii au demonstrat asta (vezi David Eagleman) Ai disparut peste noapte. Daca am mai putin cortizol in sange, o sa am personalitatea afectata si tulburari senzitive. Mi se schimba electroencefalograma, mi se schimba patternul obisnuit de functionare.

Carina vesela, inteligenta, amabila, curajoasa a disparut fara acele miligrame de hormon. Unde s-a dus? Sau mai bine zis, de unde vin? De unde vine personalitatea mea? De unde vin eu? Unde sunt eu in corpul asta? Sunt in neurotrasmitatori, in hormoni, in nervi, in vinisoare, intre peretii craniului, in cutia aia intunecata?

De ce e asa greu pentru oameni sa accepte faptul ca suntem doar carne si reactii chimice? Lumea se cutremura sub mine in timp ce realizez aceste lucruri; in timp ce realizez ca Eu, Sinele meu nu e de gasit.

Suntem programe deja scrise? Suntem seturi date de imprimanta numita ADN, seturi de coduri deja scrise, iar viata noastra e o insiruire de evenimente pe care le urmam pentru ca asa ne-a imprimat codul nostru? Sexualitatea, impulsurile, foamea, limitele ideilor mele, bolile, defectele, calitatile, toate imi sunt impuse dinainte, din gena. Sunt doar o replica si fac acelasi lucru, conform patternului parintilor mei? O parte creierului meu nu se dezvolta cum ar trebui in uter? O sa am probleme de vorbire. Am un IQ mediu? Este pentru ca asa a scris gena.

Dar unde e liberul arbitru? E dezamagitor sa cred ca liberul arbitru e doar atunci cand aleg la magazin intre savarina si profiterol. Desi nici acolo macar, la cea mai banala chestiune, nu alegi de fapt, ci creierul tau se bazeaza pe informatii deja stabilite in creier de mult timp si se indreapta catre una.

Am plecat in aceasta calatorie si nu ma voi lasa pana ce nu voi afla unde sunt eu. Unde e Carina asa cum o descrie lumea. asa cum ma descriu eu.