O luna de Medicina

Am onoarea de a spune ca sunt studenta la UMF Carol Davila de o luna de zile, iar aceste saptamani au fost un carusel emotional pe care incep sa il stapanesc. In acest articol veti regasi povestea mea cu Medicina care abia a inceput, veti citi despre o fata de 19 ani care incearca sa isi dea seama cum functioneaza lumea, oamenii si ce rol isi poate gasi ea in tot sistemul creat. Pentru ca pana la urma... nu toti ne dorim asta?

1. Sa te desparti de parinti e aiurea

Da, a fost aiurea pentru mine la inceput. Ma asteptam sa ajung la camin, sa imi arunc bagajele si sa tip "ce bine ca sunt aici!", dar nu a fost deloc asa. Schimbarea mediului, orasului, a locului de dormit, a oamenilor din jur, faptul ca nu mai ai iubirea parintilor aproape de tine, cere adaptari care iau timp. E okay si stiu ca sunteti multi studenti carora va este dor de casa, dar amintiti-va visul vostru si de ce ati plecat sute de kilometri de acasa: pentru ca o sa aveti bucuria si responsabilitatea de a va numi doamna/domnul doctor!

2. Nu inveti toata ziua

Bine, poate inveti 90 la suta din timpul cat esti treaz, dar invatatul asta vine in mai multe forme. Cand profesorii ne pun videouri, cand doar citesti ceva, cand te uiti pe youtube la un filmulet, cand discuti cu colegii despre o lectie, cand vorbesti cu profesorul despre un anumit subiect----toate astea sunt moduri prin care retinem informatii. Studentul la medicina nu sta majoritatea timpului cu nasul in carte, ci invatam din mai multe surse si in mai multe moduri.

3.O sa fie ups and downs

Vor fi greseli, vor fi zile in care vei avea moralul la pamant, te vei simti coplesit, te vei simti departe de casa, vei raci, vei plange, vei dormi rau poate, dar, de asemenea, vei cunoaste MULTI profesori de o valoare imensa, care vor incepe sa te inspire, vei intalni o gasca de prieteni, vei iesi in cafenele, cluburi, la petreceri, la evenimente sociale, vei vedea cadavru pentru prima data, vei rade, vei simti entuziasmul de a-ti placea o materie sau doua, vei deveni pasionat, vei descoperi proiectele minunate care se organizeaza, vei purta pentru prima data in public mult iubitul halat alb si iti vei face poze in el in fata facultatii si vei incepe sa te vezi in postura de medic.

Intr-o luna de facultate, am iesit si am dansat cum n-am dansat tot liceul, am ras ore intregi cu prieteni, am facut suturi si noduri chirurgicale, am fost la congrese de medicina, am sarbatorit zile de nastere ale colegilor cu tort si cadouri, am purtat halatul meu alb in timp ce faceam experimente de recunoastere a glucidelor, m-am minunat de efemeritatea vietii in fata cadavrului, m-au trecut emotii cand am vazut un făt de 3 luni intr-o carcasa de sticla, gandindu-ma ca noi venim din 5 cm de bucatica de carne, dar am plans 2 zile cand mi-am pierdut telefonul si portofelul, am stat ore intregi sa inteleg genetica la care aveam impresia ca sunt praf, cand ajungeam acasa imi venea sa nu mai plec de frumos si primitor era, am racit si stateam singura, cu ceaiuri si pastile.

Dar stiti ce vad eu in toate astea? Vad cum devin persoana care mereu am vrut sa devin: o Carina intelegatoare, calda, calma, curajoasa si gata pentru orice provocare pentru ca stiu ca VOI PUTEA SA LE TREC!

4.Iti vei aminti sfaturile parintilor tai

Vei cam incepe sa locuiesti singur si asta inseamna sa nu lasi sa se adune 2 cm de praf pe noptiera, sa nu lasi sa se strice mancarea in frigider, sa speli pe jos, sa iei metroul, sa iti faci mancare, sa alegi ce sa mananci, sa speli haine, sa le calci, sa faci cumparaturi, sa ai grija la siguranta ta oriunde si pintree toate astea, vei dori sa ai si timp de cursuri, invatat si iesit in oras. Iar in mintea taa, iti va aparea o minunata voce, vocea parintilor tai. :) Chill, vei reusi sa le gestionezi pe toate si sa ai si timp liber. <3

5. Sunt multi oameni care te ajuta

Nu vei pica in acea facultate de pe Luna si te vei simti ca un outsider. Daca cu adevarat iti doresti sa devii doctor, vei vedea ca pe zi ce trece vei simti ca locul tau e cu adevarat acolo. O sa faci parte dintr-o serie de 100 si ceva de oameni si dintr-o grupa de vreo 10 oameni. Cu totii va veti ajuta, veti face schimb de informatii, veti sta impreuna. Cat despre colegii din anii mai mari, eu am intalnit numai persoane binevoitoare, care ma incurajeaza, care imi arata oportunitati, care imi raspund la intrebari. Nu iti fa griji, nu esti singur si vei gasi raspuns la toate intrebarile, fie legate de medicina, fie organizatorice :)

6. Ia-o in ritmul tau

Nu exista un timp standard de adaptare. Sunt colegi care se adapteaza mai greu, altii zici ca s-au nascut in facultate, chiar daca ei vin din capatul celalalt al Romaniei sau al lumii. Pofesorul de anatomie LP (lucrare practica) ne-a spus: "Eu am rabdare cu voi sa va invat, aveti si voi rabdare cu voi insiva sa retineti informatiile."

Ai rabdare cu tine, ia-ti tot timpul din lume pentru adaptare, pentru ca, atunci cand te vei obisnui, te vei uita in urma la primele saptamani si vei spune ca "a fost un carusel emotional frumos!"

Imagine de cover preluata de pe siteul umfcd.ro