Prima sesiune la Medicina

Prima sesiune la medicina e ceva ce nu uiti niciodata. De-a lungul sesiunii, am notat si am inregistrat idei si momente, iar acum am putut privi imaginea de ansamblu si sa va fac o descriere a sesiunii la medicina, cu mentiunea ca acest tablou e strict personal, trecut prin filtrele proprii. Fiecare student are o experienta personala asupra acestei perioade, iar eu sunt aici sa o expun pe a mea.

Las un citat care m-a inspirat in timpul celor 4 saptamani: „Acelasi cer ne-alinta si ne doboara” (sonetul 15, W. Shakespeare). Aceeasi minte a noastra ne poate ridica sau ne poate cobori in cele mai intunecate colturi.

1. Problema nu au fost examenele in sine, ci managementul emotiilor

E ok sa iti fie frica, sa ai o mie si una de ganduri, sa nu stii ce urmeaza, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ramai o victima. In fiecare zi imi propuneam dimineata ca nu voi fi o victima a fricii si a emotiilor care nu ma ajuta. Nu imi iesea mereu si nu eram flower-power mereu. Din contra, ajunsesem in unele nopti sa nu pot dormi bine si sa am probleme de sanatate.

Am inceput sesiunea punand presiune pe mine sa nu fiu stresata. Si aceasta presiune a dus fix la ceea ce voiam sa evit: la stres. Pe la jumatatea sesiunii, am intrat intr-o stare in care parca nu imi mai pasa de nimic si m-am intrebat „oare ce se intampla daca m-as relaxa?”.

Eram obosita, toate criticile si frica din mintea mea ma ajunsesera din urma si am decis sa nu-mi mai pese ce se intampla si sa invat pentru ca imi place si sa nu ma imping peste limitele normale si fiziologice. A fost cea mai minunata decizie. Nu numai ca performanta mi s-a imbunatatit (am luat imediat dupa 10 la anatomie), dar au incetat incet-incet si toate intepaturile la inima si puteam dormi bine.

2. Stresul nu e ceva ce „trebuie” sa ai in sesiune

Mi-am spus la inceput ca e imposibil sa fiu stresata. Daarr, am ajuns si acolo. Initial nu l-am vazut. S-a instalat subtil si am inceput sa ma simt rau dinainte de sesiune.

Stresul se vede cel mai bine pe corp. M-am uitat intr-o zi la corpul meu si aveam o iritatie pe piele, intepaturi la inima, insomnie, dureri de cap. Mi-am promis ca orice s-ar intampla in viata mea si orice 10 care ar fi in joc, eu nu imi voi mai permite sa stau in acea stare.

Am facut un exercitiu intr-o seara foarte fain: am stat in liniste, cu ochii inchisi si m-am uitat cu ochii mintii cum aveam o gramada de etichete agatate de mine, cu rolurile mele: sora, fiica, studenta, nepoata, prietena, sofer, adult etc. Le-am indepartat mintal pe toate si am stat in ceea ce numesc „punctul zero”. M-am intors in acea stare zero, de „nimic”, de „emptiness” de fiecare data in cursul zilei cand aveam nevoie.

3. Nu e asa horror cum spune lumea

Aveam asteptari mult diferite fata de ce s-a intamplat in sesiune. Ma asteptam sa nu dorm deloc, sa nu am timp de mancat, sa invat 24 din 24, sa nu am posibilitate sa ma vad cu familia, cu prieteni. Dar am gasit timp pentru toate: si pentru invatat, am fost si o saptamana acasa intre examene, am mancat cu o prietena de camin, am dormit cel mai mult din toata facultatea (nu toate examenele erau dimineata).

4. Sesiunea e o provocare ca oricare alta din viata ta

Pierzi un tren, iti pierzi telefonul, te-ai ranit, lumea rade de tine, conduci pentru prima data, incerci sa iti saruti prietena pentru prima data, ai pierdut un concurs, te-ai tamponat de masina din fata, ai luat amenda, toate astea si multe altele sunt o lista de provocari care vin spre noi zilnic.

In fond, perioada asta cu examene este o alta situatie care a venit spre mine si era de datoria mea sa vad cum reactionez si cum o gestionez. A fost o chestiune de alegere: alegeam sa cred ca nu o pot face si renuntam la visul meu sau alegeam sa vad curajul din mine?

5. Am acceptat ca pot pica toata sesiunea

M-am imaginat in mai multe instante, in care eu nu as fi studenta la medicina si nu as deveni doctor ulterior. Tehnica asta am aplicat-o si pentru admitere si a functionat genial. Mi-am imaginat cate chestii as face cu viata mea daca nu as deveni doctor si crede-ma, am gasit o gramada se posibilitati care imi placeau.

De exemplu, iubesc natura si, chiar daca e la polul opus, foarte usor m-am imaginat cum as face comert cu produse de la o ferma si as fi foarte fericita in mijlocul naturii si al animalelor. 😊Dupa mai multe scenarii de astea, am realizat ca eu nu depind de facultatea asta, eu nu depind de niciun examen pentru ca viata mea poate curge armonios, chiar daca nu le trec. (si, din contra, am fost mult mai relaxata dupa ce am facut asta).

6. E sanatos sa imi stiu nivelul si sa il accept

De cand am inceput facultatea, am ajuns intr-un mediu in care nu mai sunt singura priceputa la invatat, biologie sau chimie. Sunt studenti mult mai competenti decat mine, am colegi competitivi, destepti, care se pregatesc foarte bine, prin urmare am ajuns sa imi vad nivelul si sa realizez ca nu sunt mereu locul 1, ajungand sa fiu ok cu nivelul si abilitatile mele.

O prietena mi-a trimis un citat si il reproduc aici, cu mii de multumiri: „Nu conteaza absolut deloc daca performezi sau nu ca ceilalti. Adevarata problema ramane: iti atingi cel mai mare potential AL TAU?”(am uitat autorul)

7. Descopera modul in care inveti

Mi-am da seama de la inceputul anului ca ma plictisesc repede si nu pot sta o zi intreaga sa invat, nu puteam sa retin mai multe capitole intr-o zi.

Asa ca, chiar si in perioada cu examenele, aveam sesiuni de repetat, iar intre ele faceam activitati care nu aveau legatura cu facultatea si imi placeau. De exemplu, de la 10 la 12 repetam, de la 12 la 13 mancam si ma relaxam un pic, de la 13 la 16 invatam, de la 16 la 17 alergam, si de la 17 pana pe la 19 iar mai repetam.

Alti colegi reusesc sa stea focusati mai mult timp sau chiar pot invata si noaptea. Eu nu am reusit niciodata mai tarziu de ora 22. Mi-am vazut modul in care motivatia mea oscileaza si am acceptat asta.

8. Sesiunea face apel la informatiile pe care le stii

Cred ca cea mai dificila parte din toata sesiunea nu a fost sa invat mai multe carti la diferite obiecte, ci cum sa imi gestionez emotiile.

Am gasit tot felul de metode prin care sa invat anumite informatii, dar de-a lungul timpului, cam nimeni nu m-a invatat mai exact ce sa fac cu starile de panica si frica pe care le am in legatura cu ce urmeaza.

Sunt de parere ca sesiunea este o perioada care cere de la noi strict partea informationala si se verifica faptul daca noi stim sau nu stim anumite cunostinte. Eu am amestecat partea emotionala, compartimentul meu emotional peste partea rationala, cand de fapt sesiunea nu cerea de la mine decat sa invat anumite subiecte.

In alte cuvinte, in timp ce invatam pentru un subiect la inceputul sesiunii, permiteam fricii, panicii si neincrederii in mine, in acelasi timp, sa se amestece peste lucrul meu intelectual. Odata facuta distinctia si separarea intre ele, m-am simtit focusata, fara sa am emotiile care sa ma incurce.

9. Tehnici de relaxare

Concentrata zi de zi pe ce era nevoie sa invat, sa fac aia, sa fiu la timp, sa dorm de ajuns, sa repet cat e nevoie, uitam in aceasta „roata de soarece” sa ma ingrijesc de mine.

Mi se pare foarte important ca, mai ales, in perioadele mai intense din viata mea, sa maresc timpul pe care il ofer relaxarii. In aceasta categorie intra: sportul (am inceput sa alerg in sesiune si dadeam randament mai bun pentru ca faceam sport), imagerie ghidata, meditatii ghidate de pe youtube, videouri cu personalitatile pe care le admir, dus, un film, un episod din serial, o plimbare in parc, o carte sau o masa buna.

In unele zile, cand apucam sa ma relaxez, incepeam sa ma critic in minte si sa ma injosesc pe motiv ca pierdeam vremea degeaba, fara sa repet. Initial mi s-a parut inutil sa alerg o ora sau sa ma plimb linistita prin parc, in timp ce eu aveam examen peste 2 zile. Dar, deconectandu-ma total pentru o ora-doua, reuseam sa ma concentrez mult mai bine cand reveneam la invatat. 😊

Inca o chestie importanta pe care o faceam: imi ofeream recompense. De exemplu, daca terminam intr-o ora nu stiu ce capitol, dupa aveam dreptul sa ma uit la un episod care imi placea.

10. Fericirea notelor mari e temporara

Suna filozofic, dar dupa ce am luat 10 la anatomie am fost vreo ora-doua extatica, dar dupa ceva timp, am redevenit la starea mea obisnuita. Imi tot imaginam viata mea dupa fiecare examen, luat cu nota mare si vedeam un fel de paradis in care ma simteam super fericita.

Ideea e ca am simtit ca notele mari nu imi aduceau nu stiu ce comoara sau mega fericire si implinire in viata mea.

Astfel, am decis ca din acest semestru sa nu ma duc nicio clipa la curs, sa nu pun intrebari, sa nu invat doar privind tinta catre note. Vreau sa imi urmaresc pasiunea, sa descopar frumosul din spatele informatiilor, pentru ca, in fond, chiar daca in sesiune nu vedeam asta din cauza presiunii, orice invat la medicina releva cat de miraculoasa e viata, in toata splendoarea si complexitatea ei.

Am luat si note mai mici (6 la biologie celulara), dar am decis ca acea nota sa nu imi umbreasca faptul ca eu am iubit materia aia si a fost si este preferata mea de pana acum!

In concluzie, voi lasa ultimul punct aici, in speranta ca cei care sunt pregatiti sa il inteleaga, il vor intelege 😊

11. Lumea exterioara este permanent schimbatoare, tu esti cel care are controlul

Dupa ce am luat 6 la biologie celulara, stateam seara pe balcon si ma gandeam cate eforturi mintale si emotionale am depus ca sa il conving cumva pe proful acela sa imi dea nota mai mare. Am scormonit fiecare colt al mintii mele, mi-am adunat fiecare farama de curaj, dar tot ce am reusit sa primesc a fost 6. Ma gandeam ca eu nu am avut nicio putere sa schimb exteriorul.

Ma straduiesc sa negociez un pret la un produs, ma straduiesc sa gasesc o carte de mult cautata, ma straduiesc sa ma integrez in anumite grupuri, ma straduiesc sa fac rost de niste bilete la un concert, dar cateodata nu ies situatiile asa cum as vrea eu.

Exteriorul este imprevizibil; cand ies in lume dimineata habar nu am ce se va intampla si ce situatii o sa apara in fata mea.

Ceea ce stiu si am realizat in acea seara dupa biologie ceulara, este ca, in ecuatia asta, eu sunt singura inerta, sunt singurul stalp care nu se schimba si care poate decide cum reactioneaza la ce se intampla in jur. Fie imi plangeam de mila si ma gandeam incontinuu cat de nedrept a fost, fie imi adunam curajul si acceptam ceea ce a venit spre mine si continuam cu entuziasm.

Draga cititor, poate articolul meu a fost prea profund, poate am scris prea mult, cu siguranta nu toata lumea simte si gandeste ca mine, dar ceea ce am vrut eu de la aceasta sesiune a fost sa o transform in ceva care ma ajuta si ma creste pe plan personal, ceva din care invat nu numai niste informatii, ci si cum sa inteleg mai mult lumea inconjuratoare si pe mine insami 😊

Mult, mult succes iti doresc!