Cum am memorat informațiile dificile ca studentă la Medicină
- Carina Elena Vadavoiu
- 16 dec. 2022
- 7 min de citit
1. Introducere
Am tendința mereu să împart cu voi ceea ce am descoperit eu de-a lungul călătoriei mele de până acum prin Medicină, cu buna știință că mereu sunt lucruri noi de aflat!
Până în anul 4, am trecut prin materii mai ușoare și mai dificile, dar mereu am încercat să le văd pe cele din urmă ca pe o oportunitate de a fi creativă și de a descoperi aspecte noi ale memoriei și minții mele. În această notă, recomand cartea ,,Tehnici de superînvățare” de C.M. Armeanu, dar te îndrum și către propria experiență (în care vei eșua și vei învăța cum să înveți de-a lungul timpului)!
Tehnicile pe care le prezint în continuare nu sunt literă de lege, ce transmit ,,Dacă faci așa, sigur vei reține și vei lua notă mare!”, ci mai degrabă sunt metode pe care eu le-am descoperit că funcționează la mine. E foarte important să îți știi și stilul de învățare:
2. Imaginare pictograme interactive
Această metodă presupune să transformi informația pe care încerci să o înveți într-o imagine în capul tău, încercând să foloseșți cât mai multe simțuri.
Să îți dau un exemplu concret: aveam de învățat substanța ipratropiu la farmacologie (an 3). Asocierea mea fusese să spun ,,Trop, trop, trop” mergând, până când cădeam și schițam un gest de sufocare spunând ,,opa!”. În timp ce cădeam, mă sufocăm.
Ipratropiul este o substanță antiastmatică (patologie care dă senzația de sufocare).
Un alt exemplu, mai complex: printre anestezicele locale din categoria amidelor pe care le-am avut de învățat au fost procaina, mepivacaina, bupivacaina, ropivacaina, levobupivacaina, lidocaina. Am creat o imagine mentală în care se regăsea o cameră plină de omizi (categoria amidelor), care era un cabinet stomatologic cu un om pe scaun (indicând anestezice locale, nu generale). În cameră se afla pe burta omului un joc de Ludo (lidocaină), o frânghie (ropivacaina-,,rope”) de care atârna o vacă și un porc care alerga (procaina- ,,porc”).
Această tehnică pare copilearească, dar mintea nu cunoaște acest termen.
Pentru cei care s-au jucat un pic cu memoria, ați observat că mintea reține orice este strălucitor, ieșit din comun, gălăgios și dinamic.
Ia mai mult timp inițial să te străduiești să îți imaginezi aceste scene nemaiîntâlnite decât în capul tău, dar după nu mai uiți pentru mult timp! Mintea le consideră atât de ieșite din comun, încât le agață la loc de cinste. Eu am reprodus lista de mai sus din memorie, după mai bine de un an de când le-am învățat.
Încearcă să folosești toate simțurile! În exemplul de mai sus, închide ochii și simte mirosul de cabinet stomatologic, uite-te la omizi, la vacă care atârnă de tavan, atinge frânghia simțindu-i textura, vorbește cu omul treaz, mută o piesă de Ludo, în timp ce porcul agitat se lovește de picioarele tale. Pentru 2 minute, fii total acolo și vei reține mult mai repede și pe termen lung!
Un alt instrument care pe mine m-a ajutat la microbiologie (an 2) a fost site-ul Picmonic, unde am plătit pentru o perioadă pentru a avea genul de imagini pe care eu le făceam în minte! Pentru fiecare microorganism în parte de la microbiologie, aveam o scenă interactivă, după care teste. Desigur, erau informații în plus în cursuri, dar esențialul despre acel microb era reținut din acele mici poveșți.
Crează-ți personaje!
Ai un anumit virus sau parazit de învățat? Fă-l un personaj în minte ta cu personalitate proprie!
De exemplu, există un parazit care se cheamă Dracunculus medinensis. El întră în organism penetrând direct pielea piciorului, fiind mai întâlnit la rasa neagră. În mintea mea, am vizualizat această personalitate de parazit ca trăind în apă și imediat ce un picior pășea, înțepa pielea și intra în omul african din apă.
3. Cartonașe
Eu îmi cream foi pe care pe o parte treceam termenul sau întrebarea și pe spate definiția sau răspunsul. În ultimul timp, mai ales la fiziologie, am recurs la metode digitale de facere a cartonașelor fiindcă doar dădeam ,,copiere” la enunț și pe spate treceam adevărat sau fals. Pentru a face fraze false, schimbam câteva cuvinte.
E important să nu repeți cartonașele în secunda în care le-ai terminat fiindcă abia făcându-le, informația s-a deplasat doar până la memoria de scurtă durată, iar tu răspunzând corect, crezi că le-ai reținut.
Pentru cartonașe online, folosesc site-ul și aplicația Quizlet (la care plătesc anual). Cartonașele altor oameni sunt gratis de făcut; pentru a face tu, e nevoie să plătești.
Atenție! Nu face cartonașe din ce NU ai înțeles logic înainte!
Trecând prin ele și observând că nu știi să răspunzi, te vei frustra, iar ele reprezintă o formă de recapitulare și repetare a informației, nu de înțelegere. De asemenea, când greșeam repetitiv la un cartonaș, mă întorceam la materie să văd exact ce legătură nu s-a făcut în mintea mea.
4. Scheme pe foi mari
Mai ales când învățam pentru admitere, îmi lipeam coli mari de flipchart pe dulap și, citind materia din carte, făceam scheme, ca și cum aș fi predat unor oameni imaginari. Foile rămâneau câteva zile atârnate și, văzându-le mereu, inevitabil le recapitulam.
Poate pentru tine funcționează să te prefaci că predai materia unor elevi imaginari, ca și cum le-ai explica ce ai înțeles tu!
Eu merg pe principiul că dacă nu poți explica o noțiune unui copil de 4 ani care abia descoperă lumea, nu ai înțeles cu adevărat despre ce e vorba.
5. Repetiție spațiată
,,Spaced repetition“ cum se numește în engleză este metoda prin care reiei sistematic informația învățată. Domnul Hermann Ebbinghaus a descris încă din 1885 așa zisă curbă a învățării și a uitării. Pe scurt, pe măsură ce lăsăm timpul să treacă din momentul învățării, curba se duce în jos, adică uităm informațiile.
Pentru a menține vie informația, e nevoie să revii periodic la ea. Faza faină în acest proces este că fiecare revenire se va face la distanțe din ce în ce mai mari, iar fiecare repetiție va fi mai scurtă.
De exemplu: eu învăț azi arterele gambei. Mâine repet. Peste 2 zile repet. Peste 5 zile repet. După peste o săptămâna, peste 2 săptămâni, peste o lună, peste 2 luni, peste 4 luni și tot așa. Desigur nu avem acest timp la un examen, dar în intervalul cât înveți pentru acesta, pune repetiții ale informației.
Înainte să mă apuc de următorul capitol, eu recapitulez în mare ce am făcut în ziua precedentă, iar după mai repet înainte de examen. În plus, îmi mai lăsam întrebări pentru a doua zi din chestiunile pe care le-am înțeles mai greu.
Când nu am foarte multă tragere de învățat, îmi pun timpul la 20 de minute, pauză 5 minute în care fac orice altceva decât învățat, după iar 20 minute etc. Aceasta se cheamă tehnica Pomodoro (de la roșiile mici :) ).
6. Punerea informației în jur
Când era ,,de tocit‘‘ ceva, îmi puneam acele informații pe post-it-uri sau planșe mari prin casă, încât să le văd când mă spăl pe dinți, când mă trezesc, când mă uit în oglindă, etc. O profesoară mi-a zis în liceu că pentru a reține ceva cu adevărat, e nevoie să folosesc acea informație în 7 contexte diferite.
7. A face legături cu ce știm deja
Memoria noastră este ca un zid, care se construiește punând câte o cărămidă una câte una peste alta. Dacă există un gol, respectiva cărămidă cade și nu stă.
Când intri în contact cu ceva nou, fă legătura cu ceva ce deja știi, nu îl citi doar, sperând că, într-un mod miraculos, se va lipi de celelalte cărămizi din mintea ta, fără să faci niciun efort!
De exemplu, știu că Stafilococul auriu și Streptococul dau infecții cu puroi (piogene). Zilele trecute am învățat de celulita la copiii mici, iar înainte să citesc despre agenții patogeni, m-am gândit la ce microbi știu eu că fac puroi, care sunt cei de mai sus, fix agenții patogeni cei mai des întâlniți în celulita la copii. Am învățat asta la mircobiologie, ce mă ajută și la alte materii, dar e nevoie să fac legătura între ele!
Cel mai mult această tehnică s-a văzut ,,în acțiune” la fiziologie, unde sunt nenumărate procese, în care 1 duce la 2, duce la 3, duce la 4 și tot așa, iar dacă nu înțelegi un pas nu se pot consolida următoarele cărămizi care urmează.
8. Legarea paragrafului de ideea principală
Mie una nu îmi place când am texte care bat câmpii și folosesc zeci de mii de formulări și cuvinte pe lângă informația exactă pe care e nevoie să o rețin. E o pierdere de timp, dar cărțile nu se pot face cu liniuțe, din păcate!
Așa că, citesc un paragraf și notez lângă exact ideea pe care consider eu că e cea mai importantă. La examen și la patul pacientului niciodată nu o să îți amintești fragmente și texte întregi, ci exact informația de care nevoie.
9. A învăța pe modul examenului
Asta am învățat-o pe pielea mea. Dacă știi că examenul este grilă, nu te strădui să reții formulări întregi, ci fă grile! Cei mai buni studenți care iau note mari sunt cei care repetă încontinuu exact pe stilul examenului: la grile, fac grile multe. Dacă examenul este oral, vorbește în cameră sau cu cineva care te ascultă, pentru a nu fi surprins prima dată la examen de modul de examinare. Dacă examenul este sinteză, scrie niște subiecte să te obișnuiești! Învață inteligent!
10. Vizualizarea materiei
Un exemplu aici ar putea fi defectul de sept interventricular sau interatrial. Cu ochii închiși, stăteam și îmi imaginam cum ,,mergeam’’ prin inimă, văzând gaura dintre septuri pe rând, parcurgând odată cu sângele cameră cu cameră. Când simți că ai nevoie să vizualizezi ceva sau nu înțelegi, pune-te în acea perspectivă!
Când ai de învățat o arteră, mergi odată cu ea prin corp: de unde se desprinde, cu ce elemente are raport, atinge ramurile care pleacă din ea, vezi traiectul și unde se termină.
Te pot ajuta și atlasele 3D de pe internet când înveți anatomia, dar pentru mine au fost de ajuns atlasele fizice (ex. Netter).
11. Poezii/ Mnemonice
Dacă ești auditiv ca mine și nu numai, te ajută să bați un ritm. De exemplu, când învățam biochimie, am făcut o poezie ritmică plus vizualizare: ,,Natriul trage clorul trage apa” (repetată de mai multe ori, pe ritm). Prin membranele celulare sau pe lângă celule, când se mișcă sodiul, va pune în mișcare după el și clorul (sarea), care trag și apa. Dacă cele două elemente intră în celulă, intră și apa și astfel se hidratează celula (și invers).
În final, îți sunt la dispoziție cu orice informații și întrebări ai, putând să mă contactezi cu drag! Menționez importanța timpilor de relaxare și gestionarea eficientă a emoțiilor.
Te îmbrățișez cu drag!
Carina :)
Comments