Cum e practica de vară?

Îmi trag pantalonii de spital pe mine, bluza; încalț papucii și îmi pun masca. Ies pe secție, trec pe lângă oamenii care așteaptă și mă îndrept către sălile de operație. La intrare, mă spăl pe mâini, îmi pun boneta, arunc niște mănuși în buzunar și, împreună cu colegii de practică, întrăm în sala, în viitorul nostru ,,loc de făcut magie”.

. . .

Ce e practica de vară?

În fiecare vară studenții la medicină trebuie să facă această practică timp de 4 săptămâni pe o secție undeva. Putem alege dacă să mergem la privat sau la stat, pe cercetare sau clinic, chirurgical sau nonchirurgical, în orice țară și oraș. La sfârșit de practică e nevoie să fie semnată fișa de practică (primită de la facultate) de către medicul sub îndrumarea căruia ai făcut practică și să fie prezentată la facultate. Și practica de vara are anumite credite care intră la media finală.

La drept vorbind, nu se fac mereu fix 4 săptămâni, dar consider că e importantă practica. De ce?

Importanța practicii de vară

1. Completează noțiunile teoretice pe care le-ai învățat.

Pentru ce învățăm? Să punem în aplicare la patul bolnavului să îl vindecăm. O să începi din anul 1 să vezi puse în practică noțiunile învățate.

2. Până în anul 4, te introduce în zona clinică.

Anii 1-3 sunt preclinici adică nu intri mult în spitale; anii 4-6 sunt clinici, adică stai numai în spitale. Astfel că, practicile de vară din primul, al doilea și al treilea an sunt pentru a vedea și practic, în spital, ce se întâmplă cu lucrurile despre care tu înveți.

3. Te motivează să înveți

La un anumit punct, eu îmi pierdeam motivația pentru a introduce mii de pagini de informații în cap și am fost foarte plăcut surprinsă că, începând să îmi folosesc din cele învățate pe secție în practică, îmi creștea dorința de a reveni la învățat.

4. Îți dai seama din timp spre ce specialitate ai vrea să te îndrepți

Pentru a lua această decizie, îți vin în sprijin și stagiile din anii clinici, dar eu la practicile de vară unde am interacționat mai strâns cu doctorii am realizat ce îmi doresc să fac.

5. Ai ocazia să înveți mai bine ,,meserie”

La facultate suntem grupe la un singur doctor și imaginați-vă ce se aglomerează o sală de operații sau câți oameni sufocă pacientul bolnav pe un pat. Se poate învața și acolo, dar la practica de vară eu am avut contact mai apropiat cu pacienții, cu doctorii, astfel încât am văzut, făcut și experimentat mai multe. De multe ori, am fost eu, doctorul și pacientul.

Ce m-au învățat pe mine practicile de vară făcute până acum

Medicină internă

https://www.aucmed.edu/

Aici am făcut practică în anul 2, în Bacău. M-am prezentat în prima zi cu o cerere la doamna doctor șefă de secție, după care am început a doua zi la 9. Mereu am făcut practicile în septembrie pentru că am vrut să iau o pauză după sesiune. Începeam prin a face vizită pacienților împreună cu rezidenții și doamna doctor. Cu alte cuvinte, vedeam ce s-a întâmplat peste noapte și în ziua precedentă cu aceștia, cum funcționează tratamentul, ce schimbări corporale au apărut, cum s-a modificat starea lor. După că vizitam pecienții cu mai mulți doctori de pe secție, eu stăteam pe lângă asistente. Am învățat să pun branule, să fac multe tipuri de injecții, să amestec tratamente, să pun perfuzii, să fac o paracenteză (drenarea lichidului de ascită din burtă cu un ac, ghidat ecografic). Am făcut diverse manevre gen auscultație, percuție, palpare (tumori, organe, chisturi, ganglioni); am făcut EKG-uri.

Pe lângă toate astea, sunt scene și oameni pe care nu îi uiți. Mai ales la început de drum, te marchează. A fost o doamnă de care mă atașasem și cu care stăteam în fiecare zi. Prima dată i-am făcut o injecție și, cu blândețe în ochii ei albaștri, mi-a pus mâna pe mâna mea, zicându-mi ,,Ce mâna fină ai; tu ești făcută să fii doctor.” Ca om care știe ce vrea de la viață și neavând nevoie de confirmarea nimănui, totuși m-a atins prin cuvintele dumneaei. În fiecare zi stăteam cu dumneaei și îi mai făceam tratamente, iar ea îmi dădea banane, biscuiți și vorbeam despre familia ei. Într-o zi, nu am mai văzut-o și chiar dacă o parte din mine era dezamăgită că nu o mai văd, o altă parte din mine se bucura nespus că a fost externată și s-a întors la familia ei.

Nefiind totul roz, am luat parte la o scenă de criză epileptică de mare anvergură. Atașez video să vedeți ce am văzut și eu aproximativ. ATENȚIE, imagini care vă pot afecta emoțional.

Mă uit la pacient și totul începe cu o tremurătură fină de deget, după care tot brațul îi tresaltă; începe și a două mâna, al doilea braț; încep să se cutremure și picioarele, dinții îi sunt încleștați, își mușcă limba, iar sângele îi curge pe la colțurile gurii. Sfincterele nu mai pot fi controlate, urină și fecale umplându-i pantalonii. Ochii îi sunt dați peste cap, spatele arcuit, iar asistentele sar să îi țină capul într-o parte și să nu cadă din pat. Mai mulți doctori sunt adunați în jurul patului, unul îi administrează anticonvulsivant sub formă de supozitor și i se dau medicamente pe venă. Neurologul crede că este un hematom cranial care inundă cu sânge creierul. În acel moment, nu puteam decât să fiu la dispoziție și să ajut cu orice era nevoie, dar, uitându-mă pe fața celorlalți, știam că nu mai era nimic de făcut. După un minut-două, iar făcea o criză. A fost trimis după preot. Au fost atât de multe crize care i-au scurt-circuitat creierul, încât pe seară o targă cu un sac negru plin era împinsă către morgă.

Chirurgie generală

Aici am făcut tot în Bacău. Mă duc cu un pacient de pe interne până la secția de chirurgie, pentru a-i scoate un ganglion imflamat. Se suspectă cancer. Palpându-i ganglionii, îi avea pe toți măriți: submandibulari, laterocervicali, inghinali, axilari.

Pe secție, m-am prezentat și am zis că visul meu e să devin chirurg, astfel că m-au lăsat să întru în operații.

Nu știu ce ați auzit, dar dacă credința ta este că dai de oameni binevoitori și de la care ai ce învăța, așa va fi. Dacă crezi că în lume nu au rămas oameni buni, că nimeni nu se uită la tine ca student, asta vei găsi. Ce credem, asta trăim ca experiență.

Eu am întâlnit în 99,99% din cazuri în 3 ani și ceva, numai oameni binevoitori care să mă învețe, să îmi transmită mai departe cunoștințele lor. Mă înclin în fața celor care, atunci când am bătut la ușa lor, mi-au deschis. Va promit că voi oferi înzecit pacienților și celor care vin din urma mea.

Chirurgie plastică, reconstructivă și microchirurgie

https://www.viata-medicala.ro

Aici am făcut în București. Aici mi-am făcut prieteni. Aici m-am îndrăgostit de chirurgie. Am văzut operații din vârful capului, până la vârful degetelor de la picioare. Am asistat la reconstrucții, la scos tumori, la mutat piele de colo colo (grefe de piele), la scos chisturi, microchirurgie de mâna (pus un deget tăiat la loc), arsuri. Aici mi s-au deschis multe cai, pornind de la discuții cu rezidenții, prietenii legate, operații văzute.

În concluzie, practicile mele de vară nu numai că m-au învățat lucruri legate de meseria de doctor, dar mi-au transmis învățături profunde legate de viață, de moarte, de moduri de a trăi, de oameni. M-au învățat despre mine și m-au provocat să îmi pun diverse întrebări cheie, cum ar fi: ,,Ce înseamnă o viață trăită bine?”, ,,Cum prevenim bolile?”, ,,De ce oamenii au vicii, chiar dacă știu că îi duce către moarte?”.

Care a fost cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o din practicile tale de vara? Lasă un comentariu!

Poza cover: Advantech