Fantome: ce înseamnă o viață cu sens

Mă uit în gol în metrou, mă pun în pat și în spatele cortinei ochilor nu e nimeni. Mă așez cu silă în pat și mă gândesc când a trecut o zi, două zile, o săptămână, îngrozindu-mă la gândul zilei de mâine când o iau din nou. Aceleași lucruri: trezit, meditat, mic dejun, învățat, sport și poate ieșit cu cineva.

Nu suntem aici. Mereu ne gândim ce o să mâncăm mai târziu, ce program avem, ce facem după ce terminăm actvitatea curentă, unde ieșim în weekend, cu cine ne vedem, unde plecăm în vacanță. Ajungem seara cu sentimentul de goliciune, ca și cum ziua respectivă nu a avut sevă. Dăm vina pe afurisitul de oraș, pe job, pe copii, pe pertener, pe noi, pe viață în care toată paleta de emoții pe care le simțim e foarte restrânsă.

Când a fost ultima dată când ai simțit extaz? Sau starea de flow, în care te afunzi în ceva? Sau inspirație pentru a crea ceva? Sau profundă recunoștință pentru ceva din viața ta? Sau minunare în fața lumii ce ne înconjoară?

Prinși în liste și to do-uri, uităm că noi suntem cei care ne producem emoțiile. Uităm să fim aici și acum. Suntem oriunde altundeva decât în prezent.

Suntem atrași ca într-un void de planuri și angajamente și, absorbiți de gânduri, uităm de privilegiul de a fi prezenți aici unde suntem, cu cine și când suntem.

Mă uit în jur și mă înclin în fața lucrurilor ce mă înconjoară, mă înclin în fața oamenilor care sunt în viața mea și mă dedic sută la sută activității principale pe care o fac în această perioadă.

Sunt aici cu laptopul: simt tastele, aud sunetele lor, îmi amintesc de ce scriu, de ce fac asta.

Mănânc: readuc la lumină plăcerea de a-mi găti ce-mi place, de a-mi încânta papilele, de a mă onora cu energie din hrană.

Ca oameni, căutăm conștient sau inconștient o viață bună pentru noi. Ce e aia o viață bună pentru noi? Una în care ne simțim bine că facem parte.

Și cu toate că goal-urile mari o construiesc, între marile borne ale vieții, există spații largi umplute cu momente mici: spălat de vase, ieșit la cafea, un antrenament, o zi de job, jucat cu copiii, o vacanță, mâncat, dormit.

Momentele de zi cu zi fac viața semnificativă. Viața cu sens nu pică din cer, nu vine din lucruri externe și cu siguranță nu ți-o face nimeni. Noi suntem cei care dăm însemnătate lucrurilor zilnice.

Căutăm thrill-uri care mai de care, vacanțe exotice, petreceri, adunări, aventuri, oameni interesanți pentru a scăpa de zilele gri pe care ni le-am creat.

Stând în așteptare pentru următoarea vacanță, următorul eveniment, sfârșitul unei perioade, următorul job, următorul iubit/iubită, pierzi din vedere ce este acum în fața ta. Și nu numai că e în fața ta, dar ești parte din această poveste. Ești un personaj înzestrat cu putere de alegere, care alege să fie în altă parte decât este, într-un viitor/trecut care nu există fizic aici și acum decât în capul tău aglomerat.

Când am început să mă bucur și să fiu prezentă cu adevărat, indiferent ce făceam, fie că erau activități precum întinsul de rufe, am început să îmi iubesc viața și să realizez că nu-mi lipsește nimic. Am început să trăiesc prin orice fac, ca și cum mâinile mele binecuvântează orice ating.

Inspiră, expiră profund. Simte-ți corpul. Uite-te în jur cu atenție la lumini. Simte texturile cu ochii închiși. Ascultă sunetele. Ești aici. Ești în viață. Ești în momentul prezent, niciunde altundeva. Vino înapoi. Cândva te rugai pentru viața pe care o ai acum.

În încheiere, te las cu un fragment:

Carina <3